Azi

Am creat un concept,în sufletul meu:nume complet,identitate dublă.TE-A.Nu-l înţeleg şi eu,adesea,dar ştiu ce simt când îl aud rostit.De parcă totul se schimbă.. brusc!
Azi mă trezesc că îmi place deşi ieri ziceam cât de mult îmi urăsc numele.Şi o iau de la capăt.În fiecare zi la fel.
Şi aştept să mă întorc:).Mi-e dor de persoane de care ieri nici măcar nu ştiam.Magie?Mi-e imposibil să cred,dar ştiu că sunt îndrăgostită.De viaţă,de un cântec,de un film,de o persoană[?].. Poate că e nou,căci vechiul pare să dispară uşor,uşor şi chiar aşa,nu mai simt nimic din ceea ce simţeam ieri,nimic din ceea ce îmi făcea rău.Ştiu ce e aici şi pare ciudat,extraordinar,ca şi cum cineva ar fi prezis că o să fie aşa,deşi a pus-o sub semnul de "Nu".
Azi mai bine ca ieri.Asta simt azi!

Ochii le scânteiau, priviri miraculoase, aşteptau spectacolul.

"Doamnelor şi Domnilor, astă seară vă va fi prezentată controversata poveste Elena-Alina! "

Aplauze, surâsuri pline de înţeles, adevăraţii "actori" aşteptau să-i vadă evoluând pe scenă pe cei ce învăţau doar un rol.

"-Tainice-amintiri,

Curate blasfemii,

Să mă cunoşti, n-am să te las,

Să înţelegi, eşti invitat .

Cocorii vor cânta şi toţi vom auzi

Cel cânt prea minunat, cuvinte aurii,

Miracole şi pace de vom avea să ştiţi,

E fapta cel dintâiului copil... "

Batiste fluturate după primul act.

"Superb! Superb! ", dar ei tot zambeau pe sub mustăţi aşteptând ceea ce cunoşteau, ceea ce făcea povestea controversată; mă aşteptau pe mine în sinea percepţiei lor!

"-Să uiţi de mine,

Copile! Să nu mai cauţi

Să rătăceşti! Găseşte drumul,

Îţi va fi bine! Copile, te iubesc... "

Un murmur de satisfacţie, zâmbete perfide; am intrat!

"-Trecut, viitor, dar niciodată prezent! Scena teatrului tău, iubito! "

Controversat.. " Iubito! ". Alina? Nu! Dar? Elena? Nici! Dar? Elena-Alina, aşa cum nimeni nu mă cunoştea, aşa cum doar eu m-am creat, ci nu voi!

"-Culorile pământului de le vei voi, aminteşte-ţi că eşti un străin naiv şi de te caut, închide-mi speranţa! "

Oh tu! Nu mai înţeleg.

Cei ce m-au văzut prin prisma acelor culori ale pământului meu, mă ştiu nici pe jumătate, dar cred cu toţii că o cunosc pe Alina. Şi cei ce doar mi-au atins ochii şi vorba cu percepţia lor au ştiut doar atât: să mă vadă! Imbecilă.. , cretină.. , fizic.. frumoasă? .. , dar.. EU! Şi nu a fost aşa. De m-am ascuns o ştiu doar eu şi îmi ajunge şi vouă ar trebui la fel. Cunoaşteţi-mă îndeajuns să vă satisfaceţi vrerea şi îmi veţi regreta prezenţa; nu fizic, căci e uşor să uiţi astfel, dar sufletul cum credeţi că va uita? Acel mic drăcuşor ce a vrut să vă debusoleze a reuşit. Spaţiu, timp.. nu cunoaşteţi. Aţi vrut Alina şi aţi primit Elena-Alina, doar spiritual, de la mine, dar nimic pentru voi. Indiciu? Nu aţi câştigat nimic. Cei ce au fost prea deştepţi pentru spiritualitatea mea, au terminat, au fost puternici. Acum, rezistaţi..

Şi ca o vădită încheire a spectacolului : "Aroma noastră de dimineaţă e doar pentru cei ce merită şi cei ce caştigă odată, fără ca a doua oară să piardă şi să se repete. "

Limbajul. Acolo am fost eu, nu prezentatoarea. A obosit să prezinte controversata poveste a necunoscutei Elena-Alina şi a obosit să înteleagă unde e misterul.

Dacă doriţi să-l aflaţi, cereţi, dar eu povestea mea o închei aici. Îmi strâng decorurile, îmi privesc "actorii" şi actorii în linişte, cu toţii într-o stare de euforie inexplicabilă, a devenit retard.. , şi plec spre o altă scenă. Veniţi acolo, cumparaţi-vă bilet (e cost dublu, dacă mă înţelegeţi ), şi vă voi prezenta din nou misterul cu noi dezlegări.

Savuraţi!