Adriana feat. Adi Cristescu - Spre lumină
link.

:)

Toujours



Summer days



Model: Codruţa
2010, Nikon P90

Mi-e dor de toamnă.

O pală parcă aspră de vânt îţi îneacă simţurile în nimic, însă îţi lasă senzaţia de bine şi de toamnă, locul perfect unde te-ai pierde în fiecare an dacă te-ar lăsa lumea asta să-ţi trăieşti tristeţea în pace.
Începi să vezi lumina aceea ce aduce a vechi şi totuşi a nou în viaţa-ţi scurtă şi te gândeşti la acel miros ce te încânta şi-ţi aduce mereu aminte că ai pierdut atâtea pe drum şi acele atâtea sunt lucruri minunate, mult mai frumoase decât tot ce ai acum. Şi ce dacă nu erai superior celui de acum? Poate că într-un fel erai şi mereu vei fii, tu cel de atunci, tu cel frumos şi care nu-şi pierdea gândurile pe alte drumuri decât cele ale toamnei.
Te atinge şi te arde cu amintiri, îţi lasă o urmă pe păr, pe umărul golit de vară şi pe buzele încrustate de atâta căldură şi atâta răutate găsită în priviri. Priveşti cu ochii blânzi cum înc-un an mai trece şi cum totul se regăseşte în acelaşi loc plin de adoraţie şi de iubire. Ce îţi mai doreşti? Să treacă, să revină, ori să rămână pe loc momentul acesta de dulce răcoare şi melancolie dorită, mult aşteptată peste vara dogoritoare şi peste primăvara ce aduce a înnoire? Tu nu-i crezi şi nu vrei să accepţi, căci tot ce-i nou şi tot ce-i bun acum revine, acum îţi adoarme simţurile şi te trezeşte într-o nouă viaţă, într-un loc ce l-ai ales uşor în timp, peste iarnă şi primăvară, dar mai ales peste vară.
Şi mie mi-e dor de mirosul de struguri copţi, lucind în amurgul de toamnă şi de gutuiul ce-mi aşteaptă atingerea, tremurând atins înainte de pala de vânt, dulce şi aspră. Şi chiar şi se căldura ce-ţi amorţeşte privirea. Mi-e dor, mi-e dor de toamnă.

Random street image in Bucharest.


Summer's colours I



Summer's colours II


I believe that flowers are summer's colours, in any shape or actual colour.


2010, Nikon P90

Not best, but struggling to be better. :D

Vali

A boy I know :) .
Thanks!




2010, Nikon P90

First steps

A little kitten I found a few days ago on my front porch, actually on the bench I have there, with it's mother. It seemed to be only a few days old and it is such a cutie, I can't believe I can't keep it. But unfortunately I can't so I can only hope I find such a cutie again when I go to college. :D
Click on the first or second photo to redirect you to my DA page. (Deviant Art)




Şi curcubeul promis. Fără vreo editare..

02.

01. Click

02. Click

Recomandări:

• National Geographic: 2012, the Final Prophecy, documentary (cred că merită văzut. Oferă o explicaţie paluzibilă a gândirii maya, a ceea ce noi ştim doar ca 2012 şi cam atât, fără informaţii suplimentare. Ne arată ideile şi cum s-a ajuns la ultimatum-ul de 21 decembrie 2012. )
  
• 181.0 The Buzz FM click
  
• Video click
• Why does E=mc2? And why should we care? click (despre asta voi vorbi într-un alt post, căci cartea tinde să fie foarte interesantă. Mie una îmi place şi sunt aproape de final. )
  

Hayabusa şi revenirea pe Pământ

Şi eu de ce locuiesc într-un loc unde nimic nu se întâmplă? Noroc cu internetul.. şi utilizarea lui în scopuri folositoare, ca în cazul de faţă. Poate pentru unii nu e nimic interesant, dar omenirea merge mai departe şi noi stăm şi ne uităm ce variantă nouă mai apare la Yahoo!Messenger (nu eu, eu tot o varianta veche păstrez şi totuşi şi aici unii evoluează şi mulţi rămân la stadiul "cf? asl, pls", asta dacă se mai foloseşte cea din urmă formulare), ce a zis vedeta "nu ştiu care" şi continuăm să ne ocupăm timpul cu lucruri inutile chiar şi atunci când ne dăm seama că de fapt viaţa nu e doar atât cât vede un om care nu încearcă să vadă mai mult.
De ce trebuie să vadă lucruri superbe ca acestea doar cei care locuiesc în Australia, SUA, America de Sud sau Anglia (sau oricare alt loc ce vede asemenea evenimente pe viu) ? Măcar indirect, tot frumoase rămân. :)

Enjoy!

A Light in the Sky

The Japan Aerospace Exploration Agency’s Hayabusa spacecraft streaked across the sky like a saber of light through the clouds as it re-entered Earth’s atmosphere over the Woomera Test Range in Australia. In Kingoonya, the spacecraft’s re-entry was visible to the human eye for only 15 seconds. Image Credit: NASA/Ed Schilling



O sondă spaţială japoneză şi-a încheiat misiunea de cinci ani de explorare a asteroidului Itokawa şi a revenit pe Terra cu o capsulă conţinând mostre de pe suprafaţa acestuia, transmite Reuters. Sonda Hayabusa a aterizat în sudul Australiei, lăsând în urmă o dâră spectaculoasă de lumină.
Capsula care transporta probele a reusit să "supravieţuiască", a declarat purtatorul de cuvânt al Agenţiei de explorare aerospaţiale din Japonia.

Dupa răsăritul soarelui, oficiali ai apărării australiene au dus localnici aborigeni în locul în care sonda s-a prăbuşit pentru a vedea dacă zonele sacre din Woomera, sudul Australiei, au fost afectate. Liderii indigeni şi-au dat acordul ca echipa să recupereze capsula.

VIDEO click

Hayabusa, cunoscută iniţial ca MUSES-C, a fost lansată pe 9 May 2003 şi a ajuns aproape de Itokawa la mijlocul lui Septembrie, 2005. După ce a ajuns în apropiere, Hyabusa a studiat forma, mişcarea de rotaţie, topografia, culoara, compoziţia, densitatea şi istoria asteroidului, în noiembrie 2005 încercând să aterizeze pe asteroid şi să preia mostre. Nava s-a întors pe Pământ pe 13 Iunie 2010.

Cercetatorii speră că mostrele îi vor ajuta să descifreze modul de formare a sistemului solar şi să ofere informaţii asupra riscurilor unor impacturi cu asteroizi. Analiza probelor va dura cel puţin şase luni.

01. Click

Surse:
1. , 2. , 3. , youtube.

Solstiţiul de vară şi inundaţia din Tulcea

Azi a fost un peisaj puţin ciudat, poate prima furtună de genul acesta din vara acestui an. Evenimente aş putea spune, furtuna s-a "dezlănţuit" imediat după solstiţiul de vară, premergătoare fiindu-i căldura de ieri. Filmarea cu inundaţia din centru a fost ştearsă de pe youtube, însă cei care se aflau pe acolo ştiu. Eu nu m-am mai deplasat aşa cum trebuia, însă aş fi înfruntat ploaia de două ori azi: şi dimineaţa, dar şi seara.
Oricum, câteva informaţii despre solstiţiul de vară. Enjoy!
Voi reveni şi cu câteva poze cu (,) curcubeul de azi. :D

NASA - click


Denumirea de solstiţiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) şi stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămîne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, cînd unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ de la o zi la alta, la solstiţii acest unghi devine staţionar, din cauza inversării sensului său de variaţie.

În astronomie se numesc solstiţii cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Terrei este perpendicular pe planul orbitei ei. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pămîntului nu este perpendiculară pe orbita lui.

În jurul datei de 20 sau 21 iunie în emisfera nordică are loc solstiţiul de vară; în preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc solstiţiul de iarnă, cînd înălţimea soarelui deasupra orizontului şi intervalul diurn sunt minime (la sud de cercul polar de sud soarele nu răsare şi se află la unghiul maxim sub orizont).

După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pamântului fenomenul se derulează în sens invers.

Sursele:

1. , 2. , şi blogger.com, care mi-a permis să văd imaginea cu soarele de la NASA.

An	Solstitiul de vara iunie (ora de vară a României)
	zi	ora

2010	21	14:28
2011	21	20:16
2012	21	02:09
2013	21	08:04
2014	21	13:51

01.

Acum un an, în Sibiu.
[One year ago, in Sibiu. Lightning storm. ]

1.Click
2.Click
3.Click

So it ends..

Way too many tears.. :)

http://www.youtube.com/watch?v=ELkWIGOxPyk

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Ţin minte că eram copil şi când lumea mă felicita de 21 mai nu îi puteam înţelege. "Dar ziua mea e în noiembrie." Auzeam de Sfinţii Împăraţi şi mi se zicea că până şi biserica de lângă şcoală poartă acelaşi nume, cum să nu ştiu că e ziua mea?
Ei bine, eu ştiam de sărbătoare, dar mai mereu uitam că mă cheamă şi Elena, fapt pentru care în aproape fiecare an uit că este ziua mea de nume. Ieri (azi noapte) mi-a adus aminte o prietenă, urându-mi "La mulţi ani, să trăieşti cu numele." Mi-a luat ceva să mă dezmeticesc şi să zic mulţumesc, pentru urare şi pentru că mi-a amintit.
La mulţi ani şi să trăiţi cu numele pentru cât mai mult timp tuturor celor care poartă numele de Elena sau Constantin!
Eu, totuşi, sărbătoresc abia pe 3 Iunie.

[Din diverse surse]

Despre Sfânta Elena se spune că ar fi fost fiica unui hangiu care, pe la anul 270, s-a măritat cu generalul Constantinus Clorus. Din căsătoria lor s-a născut, în anul 274, la Nish, în Serbia, fiul lor Constantin. Când, în anul 292, Constantinus ajunge Augustus este silit să o repudieze pe soţia sa Elena, deoarece legea romană nu permitea căsătoria dintre un patrician şi o femeie de rând. Proaspătul împărat se căsătoreşte cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximus.

Constantin conducea armatele în Britania şi, când tatăl său moare, în anul 306 legiunile britanice îl aclamă pe tânărul comandant Augustus. Îndată o cheamă lângă el pe mama sa Elena, căreia îi dă titlul de Nobilissima Femina, iar după ce va deveni împărat al întregului pământ, Elena va primi cea mai înaltă onoare la care putea aspira o femeie, titlul de Augusta.

Pe Elena, însă, asemenea titlu nu o încântă, fiind în perioada în care, cunoscând şi îndrăgind credinţa creştină, vede diferenţa dintre deşertăciunile lumii şi ceea ce este etern. În jurul anului 312, în vârstă de peste 60 de ani, Elena a devenit creştină, însă era atât de cucernică, încât contemporanii ei credeau că este creştină din copilărie. Se îmbrăca sobru, dădea de pomană săracilor, prizonierilor şi făcea donaţii bisericilor.

Evenimentul cel mai cunoscut legat de viaţa sfintei Elena este găsirea sau descoperirea Sfintei Cruci care, probabil, este doar o legendă. Cert este că, în anul 326, Sfânta Elena a vizitat Ţara Sfântă, a construit bazilica de la Bethleem şi a proiectat o alta pe Muntele Măslinilor, la Eleona, pe care Constantin a construit-o, apoi, în amintirea mamei sale. Elena şi-a petrecut mare parte din anii care i-au rămas în Ţara Sfântă, eliberând prizonierii, ajutând pe orfani şi pe cei nevoiaşi, susţinând conventuri şi făcând donaţii oraşului şi diferitelor persoane, patronând construirea sanctuarelor şi adunând relicve. Se spune că a trăit în mod umil într-un convent, unde se ocupa de lucrurile cele mai înjositoare. A murit în Palestina, în 329 sau în 330.

Autori ca Sulpicius Severus, Ambroziu şi Rufinus susţin teoria că Sfânta Elena a găsit Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Cristos, iar noul Martirologiu Roman, spre deosebire de cel precedent, afirmă că Sfânta Elena nu numai că s-a dus în locurile unde Cristos s-a născut, a murit şi a înviat, dar că „a găsit ieslea şi crucea Domnului” („praesaepe et crucem Domini invenit”). Omilia Sfântului Ambroziu, din anul 385, constituie prima atribuire oficială a găsirii Sfintei Cruci de către Sfânta Elena. Însă Sfântul Ieronim, care a trăit aproape de Bethleem, nu menţionează numele împărătesei în povestirea descoperirii Sfintei Cruci, iar Eusebiu nu spune că Sfânta Elena ar fi mers în Ţara Sfântă pentru a găsi Crucea Sfântă.

Mormântul Elenei era lângă biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru din Roma, prima biserică construită în memoria martirilor. Din secolul al IX-lea abaţia de Hautvillers, aproape de Reims, susţine că are în grijă corpul său. Sfânta Elena este invocată pentru găsirea obiectelor pierdute, pentru vindecare de epilepsie şi de tumori. Este, de asemenea, apărătoare împotriva focului şi protectoarea fabricanţilor de cuie şi ace, precum şi a vopsitorilor.

SURSA

Constandinul Puilor

La 21 Mai, în calendarul popular e sărbătoarea păsărilor de pădure, numită Constandinul Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi păsările îşi învaţă puii să zboare. Nu se lucrează, altfel recoltele vor fi mâncate de păsări. Această zi e considerată ultima în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul şi meiul. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua când ciobanii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor plăti să le păzească în vremea păşunatului. Se măsoară pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Femeile înlătură cu aghiasmă şi tămâie duhurile rele.

Ca apărare de puterile necurate, ţăranii stau în jurul unui foc. Prin fumul acestui foc sunt ­trecute şi oile, ca să fie ferite de rele câtă vreme vor sta singure, la stână.

SURSA

1.

Era legat de ceva.. minunat, parcă. Mhm. Parcă..
Şi ai fi zis că leagănele, oricât de grele, oricât de uşoare, tot în contra vântului se mişcau, căci aşa le plăcea lor să fie: speciale, ele, doar ele îmtotriva vântului într-un mod atât de natural, atât de uman. Stai! Natural şi uman? Parcă nu mai are nicio logică, nu? Niciuna.

Aşa-mi aduc aminte de mine şi de ei, da! Mai ales de ei.
Pe o plajă pustiită de mult prea mulţi paşi şi adidaşi ce i-au bătătorit nisipul, alături de o ploaie rece în plină toamnă, acolo se găsesc imaginile adevărate, acele imagini ce nu ştiu să mintă, nici n-au ştiut vreodată.
Un strop m-a recunoscut. Am mai fost acolo, amândoi, odată demult şi acum îmi mângâie simţurile aşa cum l-am învăţat data trecută. Încă mai ţine minte şi se pare că nici eu nu m-am schimbat. Îmi plac aceleaşi lucruri, uneori.. Şi singură, tot la fel îmi place ploaia, însă fără ei.. fără ei e mai calmă şi mai nepăsătoare. Mai puţin acel strop. El mă ţine minte, da. Mai ţine minte.

Şi-n mână ţin o foaie, prea uşoară pentru mintea mea. Nicio amintire nu-i încarcă ţesătura aproape putredă, putredă căci nimeni n-a avut nevoie vreodată de ea, mirosu-i fiind putred de nou. Nu, nu-mi place aşa. Dar încep să scriu, încerc s-o încarc cu amintirea ce-o port cu mine mereu. Alţii, când văd o foaie veche gândesc într-un mod automat că este nefolositoare, dar ce ştiu ei?
Eu scriu, scriu o scrisoare către mine. Ce contează din adresă e doar timpul, căci acela va diferi, în principiu. Locaţia, adresa.. Contextul social le va dirija, dar scrisoarea le va şti. Destinatar: anul 2008, anul 2012. Scriu două. Eu din trecut şi eu din viitor, să vă aduceţi aminte şi să ţineţi minte.
Şi voi tăia multe rânduri, şi voi fi nehotărâtă. Fiindcă sunt, încă sunt şi ştiu că şi voi sunteţi. Confuză. Dar foaia n-o voi schimba, căci aşa voi înţelege ce-am gândit, de ce-aş avea grijă să fie o foaie curată, nefolositoare pentru un suflet ca al meu?

Dar nu mai ştiu, nu vă mai ştiu, şi nu mă mai cunosc pe mine. Mă uit printre rânduri.
Mă voi găsi atunci când voi citi din nou.

Yellow and blue

Zile.
E vorba doar de zile. :)
(trecut, viitor, dar niciodată prezent)
Şi mâine revenim, cu mintea mai aproape.



Yellow and blue

Despina

It's been a while

Chase the wind and warm me up

Forsaken

Despina
2010.
Nikon P90.

It seems like so long ago, but after all, despite everything I seemed to have before, you are my first love. And it annoyingly continues.. For me.

Primăvară?

Ar fi trebuit să vină primăvara.
04:xx (cine ştie şi câte minute, poate chiar mai devreme de ora 4. eram în pat şi cu ochii închişi de pe la 2, 2 jumate ) : "Hai să băgăm lămâiul în casă."
Ameţită de somn, m-am certat cu mama/pereţii/lămâiul, dracu' ştie, important e că am băgat lămâiul în casă şi am îngheţat toată.
"Au anunţat că ninge încă vreo 4 zile."
Şi uite aşa se fute tot.