Ce să scriu? Ideile mele ponosite oricum nu vor mai atrage şi nu zic asta pentru că ar fi atras vreodată până acum. Dar simplul fapt că-mi place să scriu şi că mă simt bine în felul acesta mă face să continui. Şi ce dacă nu vă mai place, ce dacă nu v-a plăcut vreodată? Eu mă exprim şi tind să cred că nu sunt chiar ridicolă. Măcar aşa reuşesc să mă iubesc, în parte.
N-am făcut poze cu toamna. Mi-era dor de ea şi acum par să o evit şi să nu-i dau importanţă. Acum îmi este dor de iarnă. Mi-ar place să locuiesc la munte. Revenind la toamnă.. Speram să fie mai frumos toamna asta, să am ocazia să adulmec mirosul fumului seara, când merg pe străzi aiurea sau pe o direcţie clar stabilită de mine sau de altcineva. Însă nu mă descurc cu astfel de plimbări pe timp de înserare. Nu-mi sunt permise aşa că renunţ la idee. Îmi rămane mirosul fumului pe care continui să-l iubesc.
Drumuri albe-n nord de ţară. De ce stau în Dobrogea? De ce m-am născut aici? Nu iubesc atât marea cât pot iubi muntele. Minunăţiile şi ascunzişul lui, Doamne ce frumuseţe! Dar nici asta nu-mi este admis să iubesc fără să mi se spună o remarcă măcar de "minutul de râs", dacă nu de "ora de batjocură". Însă Elena-Alina trebuie să se obişnuiască şi încearcă din răsputeri să adore situaţia în care a fost aruncată de cine ştie ce val de aer. Da, nici asta nu pot primi, căci drumul şi modul de a fi trebuie să-mi fie stabilite. Şi de ce m-aş plânge? Spatele meu e asigurat în planurile mari; însă pe drumurile mici mă pierd, şi rătăcită mă găsesc străini ce-mi taie crengile. Mă prăbuşesc, uşorul cu uşorul. Ce privelişte frumoasă! Admiră!
Mă îndrăgostesc de melodii ce par să mă iubească şi doar atât îmi mai rămâne!
Indicaţii:
Listen to: Chuck Prophet-No other love
Read: John Saul-Shadow
Eat: Nestle chocolate
Drink:Capi with red oranges[sicilian]
No comments:
Post a Comment