Aparent m-am schimbat. Dar tipa care râde atunci când ar trebui să lovească cu pumnul în perete, când ar trebui să se descarce pe tot ce e în jurul ei e încă acolo, deşi iese la iveală mai rar. Dar îşi scoate nasul cârn de după uşa după care a stat ascunsă, doar ca să rămână întreagă şi nicidecum pentru a se pierde pe ea însăşi.
Elena-Alina.. numele care-mi dădea forţa de a îmi pune acea mască de indiferenţă.. nu s-a pierdut, însă e prăfuit şi de multe ori greu de curăţat. Îmi e greu să cred că am să o pierd cu adevărat vreodată, însă ştiu că uneori e mai bine ascunsă acolo unde e.
Iar acum, acum simt nevoia de a o aduce la starea dinainte, fiindcă ştiu că încă poate arăta ca nouă. Nu credeam că voi dori vreodată să o scot la lumina zilei din nou, şi ştiu că poate nu e tocmai cea mai bună idee, dar cu toţii avem nevoie de o schimbare, nu? Chiar dacă schimbarea constă în a lua hainele vechi, în loc de cele noi.
Da..
Mulţumesc! :)
Listen to this
2 comments:
Abia am văzut comentariul şi âmi pare rău că încă nu am răspuns. Am lăsat o perioadă blog-ul din varii motive.
Mi se pare foarte interesantă ideea şi mi-ar plăcea să-l susţin, desigur. În orice caz, legat de promovarea vreunui, articol, nu ştiu ce să spun. Încă am o perioadă de blocaj în ceea ce constă atât scrisul, cât şi cititul altor bloguri. Dar voi încerca pe viitor. :)
Zambeste in continuare !! Pup copil :*
Post a Comment