One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Tuesday, May 27, 2008


Ochii le scânteiau, priviri miraculoase, aşteptau spectacolul.

"Doamnelor şi Domnilor, astă seară vă va fi prezentată controversata poveste Elena-Alina! "

Aplauze, surâsuri pline de înţeles, adevăraţii "actori" aşteptau să-i vadă evoluând pe scenă pe cei ce învăţau doar un rol.

"-Tainice-amintiri,

Curate blasfemii,

Să mă cunoşti, n-am să te las,

Să înţelegi, eşti invitat .

Cocorii vor cânta şi toţi vom auzi

Cel cânt prea minunat, cuvinte aurii,

Miracole şi pace de vom avea să ştiţi,

E fapta cel dintâiului copil... "

Batiste fluturate după primul act.

"Superb! Superb! ", dar ei tot zambeau pe sub mustăţi aşteptând ceea ce cunoşteau, ceea ce făcea povestea controversată; mă aşteptau pe mine în sinea percepţiei lor!

"-Să uiţi de mine,

Copile! Să nu mai cauţi

Să rătăceşti! Găseşte drumul,

Îţi va fi bine! Copile, te iubesc... "

Un murmur de satisfacţie, zâmbete perfide; am intrat!

"-Trecut, viitor, dar niciodată prezent! Scena teatrului tău, iubito! "

Controversat.. " Iubito! ". Alina? Nu! Dar? Elena? Nici! Dar? Elena-Alina, aşa cum nimeni nu mă cunoştea, aşa cum doar eu m-am creat, ci nu voi!

"-Culorile pământului de le vei voi, aminteşte-ţi că eşti un străin naiv şi de te caut, închide-mi speranţa! "

Oh tu! Nu mai înţeleg.

Cei ce m-au văzut prin prisma acelor culori ale pământului meu, mă ştiu nici pe jumătate, dar cred cu toţii că o cunosc pe Alina. Şi cei ce doar mi-au atins ochii şi vorba cu percepţia lor au ştiut doar atât: să mă vadă! Imbecilă.. , cretină.. , fizic.. frumoasă? .. , dar.. EU! Şi nu a fost aşa. De m-am ascuns o ştiu doar eu şi îmi ajunge şi vouă ar trebui la fel. Cunoaşteţi-mă îndeajuns să vă satisfaceţi vrerea şi îmi veţi regreta prezenţa; nu fizic, căci e uşor să uiţi astfel, dar sufletul cum credeţi că va uita? Acel mic drăcuşor ce a vrut să vă debusoleze a reuşit. Spaţiu, timp.. nu cunoaşteţi. Aţi vrut Alina şi aţi primit Elena-Alina, doar spiritual, de la mine, dar nimic pentru voi. Indiciu? Nu aţi câştigat nimic. Cei ce au fost prea deştepţi pentru spiritualitatea mea, au terminat, au fost puternici. Acum, rezistaţi..

Şi ca o vădită încheire a spectacolului : "Aroma noastră de dimineaţă e doar pentru cei ce merită şi cei ce caştigă odată, fără ca a doua oară să piardă şi să se repete. "

Limbajul. Acolo am fost eu, nu prezentatoarea. A obosit să prezinte controversata poveste a necunoscutei Elena-Alina şi a obosit să întelea unde e misterul.

Dacă doriţi să-l aflaţi, cereţi, dar eu povestea mea o închei aici. Îmi strâng decorurile, îmi privesc "actorii" şi actorii în linişte, cu toţii într-o stare de euforie inexplicabilă, a devenit retard.. , şi plec spre o altă scenă. Veniţi acolo, cumparaţi-vă bilet (e cost dublu, dacă mă înţelegeţi ), şi vă voi prezenta din nou misterul cu noi dezlegări.

Savuraţi!

Monday, May 26, 2008

Mărunt- mărunt.. Un pas.. al doilea. "Felicitări! Vei trece şi peste asta. "
Nici să le mulţumesc nu mai sunt în stare. E ca şi cum super "ea" poate trece peste tot şi adesea vorbesc ca şi cum n-ar fi acolo.
"E incredibilă. Nu înţeleg cum reuşeşte. Dar cu siguranţă va trece şi peste asta."
Ea e specială, aşa cum poate cu toţii suntem în anumite momente. Se priveşte în oglindă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Caţiva bani vor regla şi contul acesta cu viaţa şi într-un final lumea o va aplauda. Eu vă spun că în afara carcasei ce pare de gheaţă e mai mult. Mă credeţi?
Scriu, vă scriu,despre ea, despre noi. Am cunoscut-o cu adevărat ieri când mă uitam în oglindă. Era acolo şi îmi sprijinea fiecare pas. Atât de dulci acele buze şi acei ochi albaştrii mă sfidau; prezenţa mea nu părea să fie dorită acolo.
"Tu.. tu ştii cât poţi fi de plăcută? Cât te apreciază fiecare? Eu sunt o floare uitată, un suflet imbecil. Nu m-ar dori nici vreun animal, nici chiar lustra nu-mi mai aruncă ocheade ca odinioară. Mă vor toţi ca tine. Te numeşti Elena, nume de amar; cât de sarcastic mă priveşti! Ce ţi-am făcut eu, o fiinţă slabă? Îţi doresc prezenţa, dar uită uneori de mine! "
De-ar fi ascultat cuvintele mele ea ar fi fugit, dar la fiecare privire în buletin, identitatea mea dispare, apare cea rece, insensibilă povară a mea..
Elena-Alina! Ce bolnăvicioasă e legătura noastră..