One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Tuesday, February 14, 2012

Okay, e o zi ca oricare alta şi toţi (sau măcar majoritatea) spunem că ne minţim în legătură cu acest aspect. E doar o zi, o zi în care cumva am ajuns să fim ca şi cei din vest şi să acceptăm că avem nevoie de o zi în care să sărbătorim iubirea.

Mie asta mi se pare puţin laş. De ce nu aş sărbători-o în fiecare zi? Că nu am bani? Dar de ce lucrurile trebuie să spună pentru noi cât iubim pe cineva? Azi, mâine, pe 24, sau în orice altă zi inventată, aparent ne permitem să facem asta, dar oricând altcândva sună puţin cam.. materialist. Noroc că prin ceea ce face toată lumea măcar azi nimeni nu ne judecă că nu am mai zis „Te iubesc!” sau că nu am mai luat pe cineva în braţe cu adevărat, chiar dacă aparent facem asta în fiecare zi. Să curgă florile căci altfel vine întrebarea: "Ce vrei de la mine?".

Obişuiam să zic că atunci când zâmbeşti cu adevărat se vede acel zâmbet până şi în ochi. E o strălucire pe care o ratezi doar atunci când chiar nu vrei să o vezi; e mult prea frumoasă ca să-ţi permiţi să faci asta. La fel şi cu zisul de „Te iubesc!” în stânga şi-n dreapta. Cred că mă voi limita să le spun asta doar părinţilor şi eventual unor prieteni mai buni. Fiindcă altfel, oamenii cred că e ceva natural şi nu ceva pe care îl spui doar „acelor” persoane. Acelora care contează, nu?

Ca în fiecare an, prefer să nu dau banii, dar cam ca în fiecare an, nu am pentru cine să-i dau decât eventual pentru comercianţi, să facă şi ei un ban cinstit.. Sickening.

Şi chiar şi aşa, accept că nu e o zi ca oricare alta. E o zi în care oamenii vor să sarbătoarească şi s-a cam ajuns să fie o lume întreagă.. Cine sunt eu să mă opun? Eu azi îmi voi lua nişte ciocolată, vin şi.. cred că şi nişte îngheţată. I dont care about my stomach today.