One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Thursday, December 31, 2009

Nu?

Cred că a venit şi vremea mea să zic nu, să te opresc în pragul uşii doar cu privirea mea aspră şi să mă întorc în pat, aşteptâng să aud uşa de la intrare când ieşi.
Să opreşti pe cineva poate nu e atât de greu cât să te opreşti pe tine, propriile-ţi sentimente, pasiuni şi gânduri. E fenomenal când reuşeşti să te opreşti din mâncat prăjitura preferată, dar ce te faci când e complexă şi tare încăpăţânată să te răstoarne şi să te aţâţe să o placi mereu?
Aşa văd eu viaţa, căci cu rele sau bune, chiar şi în prăjitura preferată nu ne place mereu fiecare ingredient şi le adorăm pe cele ce ne-au făcut să-i punem acel tag de "preferat". Complexă cu fiecare om care apare şi fuge înspre nicăieri, doar ca să te ameţească cu o prietenie ori o iubire, cu fiecare zâmbet fugar ce te face să roşeşti ori fiecare sărut din fiecare joc la care participi voluntar, deşi ai semnat involuntar pe lista de participanţi. De ce voluntar? Fiindcă punctul se poate pune oricând după predicat într-o situaţie corect socială/ morală etc. E doar un punct, cel mai uşor semn de făcut şi cel ce consumă cea mai puţina energie şi cerneală, însă sacrificiile şi consecinţele ce-i urmează, ori doar povestea din mintea noastră ne opreşte mereu. Şi tentaţiei nu-i putem rezista când fila se colorează în culorile favorite, mereu vesele, mereu cum ne dorim. Dar ştim că o singură pată din galbenul ce nu ne place, ori din negrul ce ne întristează va schimba tot şi pata o poate face oricine, nu doar noi, căci nu deţinem controlul absolut al viitorului nostru, caiet cu file ce se întorc una după alta şi care are şi el un sfârşit.
Îngălbeniţi şi înnegriţi ne poticnim pe o potecă necunoscută şi neprevăzută, ceva ce nu făcea parte din plan, ceva ce urâm că există şi că ne face viaţa amară, fie şi pentru o secundă infimă. Eu zic că asta face viaţa mai frumoasă. Mi-e frică de necunoscut, dar mai ales de schimbare, însă dacă viaţa mi-e monotonă, mi-e şi mai frică. Chiar de mine.. De mine, căci eu lucrez cu andrelele destinului meu cel mai mult şi construiesc drumuri şi blocuri, alei şi parcuri.
Ce poate fi mai potrivit într-un final? Să ne ferim de tot nu putem şi să ne oprim e greu, dar vai, ce frumos când tentaţia pune stăpânire pe sufletul şi trupul tău şi-i răspunzi, aşa cum şi ea îţi răspunde ţie. Un moment. Atât cer. Te trimit apoi afară. Dar rămâi doar un moment..

Wednesday, December 30, 2009

Part I.. [ nu ştiu dacă va mai fi vreo parte, dar parcă nici prima nu este..]

Primesc un răspuns neclar la o întrebare mult prea josnică pentru sufletul meu, ce stă şi azi agăţaţ de cuiul în care mereu îţi agăţi cheile de la maşină. Şi ori de câte ori vii, simte şi se leagănă îngreunat, că eşti aproape. Plânge şi râde, surânde trist şi suspină vesel, ignorant că în cameră mai poate fi şi altcineva, căci ochi nu are. Şi când pleci, e uşurat, însă rămâne gol, atât de gol că nimic nu se aude şi orice zgomot pare prea puternic pentru el.
Picurii cad pe podeaua lui, ca şi cum lacrimile nu se risipesc în jurul nostru, ci se adună undeva înăuntrul nostru, inundând şi ultima părticică virgină, ce nu cunoştea durerea şi nici fericirea aceasta lacomă, ca a noastră. Se bucura sincer la fiecare cuvânt frumos, iar acum s-a murdărit şi ea de toate cele spălate de lacrimi. Dar lacrimile curg, către pământ, se pierd undeva afară şi nu mai sunt ale noastre.
Cheile iar se ridică, o simt, căci am rupt o bucăţică din el şi prin cine ştie ce unde ciudate, azi simt şi eu când pleci şi când vii. Şi pleci. Dar nu te văd venind; ştiu că te duci departe, undeva unde nu te pot vedea, dar te pot simţi: şi cheile au rupt puţin din sufletul meu. Când ai să vii am să te anunţ că sunt bine şi ai să te miri că am ştiut că ai venit, când mă eviţi şi-ncerci să mă scoţi pe mine din mirosul camerei tale. Dar nu vei putea, o ştiu, căci eşti şi tu şi e şi ea şi suntem toate. Ne-am amestecat şi acum crezi că-i doar al meu.
E doar recentă rana.. Are să treacă.
Răspuns încă neclar, dar ceaţa se ridică şi ţi-e şi ţie mai uşor să iei cheile din cui şi să porneşti maşina către cine ştie ce locuri. Te mai întorci?

Fără sens.

- Deci? Ce crezi? se postă el gol în faţa ei.
Ea îl inspectă aparent interesată, dar după câteva secunde lăsă măştile într-o cutie a minţii de unde şi le lua tot timpul. Dezgustată îşi aprinse o ţigară şi îi văzu privirea consternată. Nu avea voie sa fumeze în apartamentul lui.
- Cred că trebuie să faci o operaţie, conchise ea într-un final şi iesi din casă, trăgând cu poftă din acel Marlboro.

Un tren


Marfar de zâmbete ucise în război
Îţi plimbi vagoanele prin gări necontenit,
Nu vezi de vânt, nici de ninsoarea cea senină
Şi vara o înfrunţi, de-i secetă sau nu.

Masacrele privite cu ochii tăi vrăjiţi
Nu-şi mai au rostul decât într-o scrisoare
Pe care toţi or s-o înveţe ca pe o poezie:
Istoria cestui neam, prea dulce erezie.

Îţi vezi de drumul tău şi ruginit suspini
C-ai vrea să mai trăieşti încă un an sau doi,
Să-i vezi pe fiecare cum fac să fie viaţă,
Destinele să schimbe deşi tot fac la fel.

Tu-i ştii nechibzuinţele trecutului amarnic,
Dar ştii şi bogăţia ce totul a cuprins,
Şi fiecare om auzi ce veacuri ştie,
Dar nici măcar aceia nu ştiu de ce a fost.

Tu ştii, cumplite tren, c-or să mai fie mulţi,
Ca ei ori noi ca alţii, cam multe or să treacă,
Însa cu fiecare tu vei găsi pe cei umani,
Mult mai banali să fie decât o tinichea.

Aşa..

Îşi trecu mâinile peste abdomenul lui şi se aşeză deasupra lui.
- Ce gătim azi?
El o dădu la o parte şi se ridică încet din pat, căutându-şi tricoul, lăsând impresia că nu ar vrea să mai fie acolo, că era scârbit de prezenţa fetei în camera.. ei. Dar nici el nu ştia ce vrea şi ce urmărea pe pereţii goi şi coloraţi ai fetei.
- Orice, răspunse într-un final şi păşi către uşa dormitorului în timp ce-şi netezea tricoul găsit şi îmbrăcat între timp.
Fata îl urmă, puţin stângace, îmbrăcată într-un tricou lung şi larg pe care îşi amintea că-l avea de la un băiat, de acum trei ani, dar numele şi chipul lui îi dispăreau la cel mai mic contur amintit. Ştia doar că-l văzuse de două ori în viaţa ei şi că apoi a dispărut, zicând că pleacă la Paris. Chiar primise o felicitare din Paris. Oare era de la el? Oricum nu mai ştia unde e felicitarea.
Aflaţi în bucătărie, el începu să caute prin dulapuri, numai el ştia ce şi unde era, căci ea nu mai gătise nimic de multă vreme. Nici măcar nu mai ştia cum arată bucătăria.. Parcă era ceva diferit ultima dată. Ah, da! E mai curată.
- Cafea? o trezi întrebarea lui.
- Uhm. Sigur.
De obicei nu conversau când erau la ea, ci doar când erau în oraş, în faţa unei cafele făcute de Lucia, în localul lor favorit. În rest erau un cuplu destul de trist, dacă se şi puteau numi cuplu. Şi în rest însemna majoritatea timpului lor din ultimele luni.
Să nu poţi ieşi din ceea ce-ţi face rău pare patetic ori absurd, însă câţi o fac? Tuturor ne e frică de schimbare şi când te gândeşti că problema se poate rezolva, mai vrei să schimbi ceva?
- Hai să te ajut. Unde e zahărul? reuşi ea să întrebe când văzu că el se agită singur într-o bucătărie care de fapt nici nu-i aparţinea.
Băiatul se opri brusc şi se întoarse către ea privind-o stupefiat. Lăsă lingura pe masă şi opri aragazul, răsturnând apa fiartă în chiuvetă. Ea începu să se sperie văzându-l în starea aceea uşor agitată. El niciodată nu era agitat. Mereu calm, mereu cu o stare de lehamite în oase şi de cele mai multe ori îi plăcea asta la el.
Luând-o de mijloc, o ridică de pe scaun şi o ţinu în braţe, în timp ce ea îşi încolăcea picioarele în jurul taliei lui.
- Cum am început dimineaţa? răsuflă el când ajunseră iar în dormitor.
Fata se dădu jos din braţele lui şi îl împinse pe pat, urcându-se iar peste el.
- Aşa..

Tuesday, December 29, 2009

Sunday, December 27, 2009

Wild and perfect!

A fost frumos, cu tot şi toate şi nu regret niciun moment. Mulţumesc că aţi fost alături de mine şi că mi-aţi oferit cea mai frumoasă petrecere. Citez :" Hai să dăm timpul înapoi să mai fie odată majoratul Alinei." :D [Marian]

Pe lângă petrecere, cel mai frumos cadou a fost acela că am fost publicată pentru prima dată, chiar dacă doar în 5 exemplare, de către Anca şi Cosmin. Am şi un Teddy 2 :D acum şi visele se vor împlini, sunt sigură.










Friday, December 25, 2009

Crăciun fericit!

E stresant, stresaaaant.
Şi în acelaşi timp o senzaţie de euforie că iar par să mi se regleze treburile pe ici pe colo şi parcă viitorul chiar sună bine. Şi iar mă trezesc indiferentă şi iar o să fac o tâmpenie, dar mă învăţ din ce în ce să nu regret. :D
Mâine o să fie frumos, în principiu, dar şi obositor fiindcă am prea multe de făcut. Şi totuşi cred că mama mea va fi mult mai obosită.

Oricum, Crăciun fericit! lume. Eu sărbătoresc abia în Ianuarie, dar acum am parte de alte petreceri şi evenimente care oricum mă bagă în agitaţia de anul acesta de sărbători. În alţi ani mergeam cu colindul aşa că atmosfera se crea, fie că vroiam, fie că nu. Acum.. din alte motive, sunt agitată şi evident stresată. Are să fie bine. Are să fie bine.. Asta cel puţin încerc să mă conving. :D
La mulţi ani tuturor ce poartă numele de Cristi/Cristina/Cristiana/Cristian.

:)

Thursday, December 24, 2009

.

Nu te vroiam.
Nu te vreau.
Dar nu pot spune adio.
Se apropie ziua de 26 şi sunt puţin stresată. Ce e pe 26? O să postez câteva poze ca să vă arăt şi să vedeţi cu ce mi-am ocupat timpul în ultima vreme. Sper doar să iasă bine. După 26 aş vrea să îmi testez mai serios camera şi să văd dacă mintea mea face rost de idei.. Eu sper să da şi încă să mai pot crea ceva de care să fiu măcar puţin mândră. M-ar ajuta mult în perioada asta când simt că pierd mult prea mult timp absolut degeaba.

Vreau să scriu, şi simt că pot; motivul? Am citit ceva mai vechi şi nu al meu, dar al unei prietene (foarte bună pe atunci) şi sentimentul a revenit, pe lângă asta evident că dorinţa s-a instalat şi ea undeva în sufletul meu. Vreau să scot tot ce e acolo, să fac loc unei noi "generaţii" de sentimente ca să evoluez sau măcar să încerc. :)

Azi am avut o seară specială (ştiu că ar trebui să zic ieri, dar mie Moş Ene încă nu mi-a încheiat ziua -deşi încearcă- , aşa că zic "azi") pentru că a venit încă un prieten de la facultate şi au mai fost şi alţii care mi-au adus aminte de cum era cam acum un an/jumătate de an, şi mi-a s-a amintit că vechea eu nu a dispărut, plus.. un prieten mi-a făcut o mică caracterizare care m-a bucurat enorm. (Cu ocazia asta îi zic mulţumesc lui Marian) Cam asta ar fi în viaţa mea totaaaal neinteresantă :p.
Voi încerca să vin zilele astea cu unul din textele mele de ficţiune sau poezie, ca să nu plictisesc doar cu viaţa mea minunată :d. Mă gândesc la un text care e pe jumătate ficţiune, căci am povestit o parte din viaţa mea pe când eram dată peste cap de o anumită persoană, dar apare şi un viitor (pe atunci) evident ficţiune, momente ce nu au avut loc. Realitatea s-a întâmplat undeva în 2007-2008 şi "viitorul" putea să aibă loc prin mai 2008, dar nu a avut fiindcă nu am permis să se întâmple aşa ceva :) .
Pe zilele următoare, când voi "încâta" blog-ul şi oamenii care vor să mă citească cu textul meu care nu are un titlu precis. A fost unul ales la întâmplare, care am promis că nu va rămâne aşa. Prefer să rămână fără titlu :) .

Acum noapte bună şi Crăciun fericit! în caz că mă lenevesc :d.

Wednesday, December 23, 2009

Şi când îmi aduc aminte, parcă nu mai doare la fel de tare, dar ţin minte că am iubit şi am urât, că am zis că n-o să mai conteze şi că are să fie greu şi data următoare. Şi mereu este. Mereu va fi. Mereu sunt eu aiurea, fără să gândesc şi-mi fac momente dulci şi ani acrii. Dar îmi place acrul, nu? Parcă aşa era ultima dată..
Şi cine sunt eu să ştiu?
Sunt?
Cică..
Şi îmi aduc aminte. Îmi pare rău de prea puţin, dar era mult atunci şi ar fi putut să fie şi în continuare. Oricum, te-am iubit. Şi m-ai ajutat. Dar acum când te citesc, mă face să urăsc că m-am umilit atât. Pentru ce, oare?
Pentru mine?
Nu mai cred.
Şi a trecut, da, a trecut!

The Cliks.

Monday, December 21, 2009

Sunt fericită că am putut să plâng, sunt fericită că am râs atât de mult anul acesta şi spre finalul lui 2009 (mai aproape de final, anume) voi scrie ceva despre acest an care a însemnat mult pentru mine, care m-a schimbat în multe feluri şi care a fost plin de evenimente. Aparent şi restul au fost, dar mai plin ca 2009 nu cred ca am mai avut vreodată vreun an. Nu până acum..
Oricum, acum sunt fericită că mă pot descărca şi că melodiile nicidecum psihotice ale unei formaţii îmi transmit starea aceasta. E un fel de paradox, dar aşa mă simt şi acest lucru mă linişteşte mai mult decât mă aşteptam. O stare de visare agitată, o stare minunată. [ The Cliks - "Eyes in the back of my head" ; "Dirty King" ; "Bad Romance"(Lady Gaga cover) ]
Am primit un cadou super din partea părinţilor mei şi cu ocazia asta le mulţumesc din nou. E ceea ce-mi doream de multă vreme şi în sfârşit mi s-a împlinit visul.
Crăciun fericit în caz că nu mai apuc să "dau buzna" pe aici şi să aveţi şi voi parte de ceea ce vă doriţi. :)
(Click pe poză)

Friday, December 18, 2009


E cald şi bine. E inimaginabil de frumos să stai lângă sobă şi să auzi lemnele trosnind când afară viscoleşte.
Minunat!

2012

"2012" este un film care merită cele două ore pe care le ocupă din timpul vostru, pentru că are partea aceea ştiinţifică, nu foarte dezvoltată, dar destul cât pe mine m-a prins în mrejele sale şi am încercat să-mi explic şi singură fenomenele pe care ei le prezentau prin imagini şi vorbe.
E interesant, pentru că te pune pe gânduri şi pentru că nu strică să mai vedem şi astfel de filme, pe lângă toate comediile romantice pe care le caută din ce în ce mai mulţi oameni. Poate nu e cel mai bun, dar cu siguranţă nu pierzi timpul vizionându-l şi dacă-l mai şi plasezi într-un moment potrivit într-o zi, e posibil să fie alegerea perfectă de a-ţi petrece timpul liber sau nu..
Un alt film bun pe care l-am vizionat zilele trecute este "Knowing", un film cu Nicolas Cage, care poate trece în acelaşi gen ca şi "2012", însă întradevăr impresionant. Pe mine mă fascinează ştiinţa, dar pe lândă asta numerologia mi se pare întradevăr ceva demn de studiat, un domeniu de asemenea fascinant. Dar asta sunt doar eu..
Oricum, vi le recomand şi vizionare plăcută în caz că vă decideţi să le urmăriţi. :)

Thursday, December 17, 2009

Ştiu că am mai pus link către această melodie, dar mi se pare o melodie demnă de ascultat o zi întreagă sau măcar cele câteva minute din timpul unui om pe care le ocupă oricum. CLICK
Audiţie plăcută!

Am vizionat azi filmul intitulat "2012". Voi face un update sau poate un nou post legat de acest film, film care mi-a dat oarecare emoţii. Dar până atunci, vă recomand să-l vizionaţi, căci merită toate cele 150 de minute. AICI puteţi urmări trailer-ul şi să decideţi dacă să vizionaţi şi filmul sau nu, dar eu zic că merită. :)
Este până la urmă o ipoteză demnă de luat în calcul.

Noapte bună!