Şi când îmi aduc aminte, parcă nu mai doare la fel de tare, dar ţin minte că am iubit şi am urât, că am zis că n-o să mai conteze şi că are să fie greu şi data următoare. Şi mereu este. Mereu va fi. Mereu sunt eu aiurea, fără să gândesc şi-mi fac momente dulci şi ani acrii. Dar îmi place acrul, nu? Parcă aşa era ultima dată..
Şi cine sunt eu să ştiu?
Sunt?
Cică..
Şi îmi aduc aminte. Îmi pare rău de prea puţin, dar era mult atunci şi ar fi putut să fie şi în continuare. Oricum, te-am iubit. Şi m-ai ajutat. Dar acum când te citesc, mă face să urăsc că m-am umilit atât. Pentru ce, oare?
Pentru mine?
Nu mai cred.
Şi a trecut, da, a trecut!

The Cliks.