One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Thursday, July 23, 2009

Săptămâna Filmului Interetnic

Saptamana Filmului Interetnic editia a IV-a Imprimare E-mail


Cum ne-am obişnuit să vă încântăm în fiecare vară cu un mini festival de film, Săptămâna Filmului Interetnic şi anul acesta, criză sau nu, nu face excepţie.

Am ajuns la ediţia a patra cu spijinul Guvernului Romaniei, Departamentul pentru Relatii Interetnice, contributia voluntarilor şi suportul instituţiilor publice din Tulcea şi anume Primăria Municipiului Tulcea, Consiliul Judeţean Tulcea şi Instituţia Prefectului Tulcea şi nu în ultimul rând cu sprijinul vostru, al spectatorilor ce ne urmăresc proiecţiile cinematografice şi micile programe artistice specifice fiecărei etnii.
Pe 17 iulie ne-am lansat oficial proiectul în sala Mihail Kogalniceanu a Consiliului Judetean Tulcea. Mic sau mare, reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai grupurilor etnice din municipiu şi membri EU divers ne-am aflat în faţa presei tulcene pentru a detalia intentia noastră referitoare la cea de-a IV-a ediţie a Săptămanii Filmului Interetnic.
Astfel, am pregatit în fiecare din cele şapte seri dansuri şi cântece tradiţionale de care să vă bucuraţi alături de comunităţile etnice din Tulcea sau oaspeţii noştrii din alte judeţe. Filmele proiectate vor fi din categoria comediilor, obţinute cu sprijinul ambasadelor şi consulatelor de origine ale minorităţilor etnice.
În mare, urmează să vă delectaţi cu şapte seri fiecare dedicată uneia dintre comunităţile din Tulcea, după următorul program:

Luni, 20 iulie 2009-"Seara ucraineană"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Zadunaiskaia Sici" al Uniunii Ucrainenilor filiala Tulcea
-Recital ansamblul "Rebalka" al Uniunii Ucrainenilor filiala Crişan
-Proiecţie cinematografică

Marţi, 21 iulie 2009-"Seara germană"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Rhytmus" al Forumului Democrat al germanilor din Tulcea
-Recital ansamblul meglenoromân "Altona" din Cerna
-Proiecţie cinematografică

Miercuri, 22 iulie 2009-"Seara italiană"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Allegria" al Comunităţii Italiene din Tulcea
-Recital poezie Berty Neumann, Comunitatea Evreiască Tulcea
-Recital ansamblul aromân "Daima" din Tulcea
-Proiecţie cinematografică

Joi, 23 iulie 2009-"Seara romani"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Phralipen" al Partidei Rome Pro Europa Tulcea
-Recital ansamblul "Tarnipen" Braşov
-Proiecţie cinematografică

Vineri, 24 iulie 2009-"Seara rusească"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Lotca" al Comunităţii Ruşilor Lipoveni Tulcea
-Recital ansamblul "Molodti" al Comunităţii Ruşilor Lipoveni Tulcea
-Recital ansamblul "Ciubcik" din Bucureşti al Comunităţii Ruşilor Lipoveni
-Proiecţie cinematografică

Sâmbătă, 25 iulie 2009-"Seara turcească"
-Alocuţiuni
-Recital ansamblul "Tuna" al Uniunii Democrate a Turcilor Tulcea
-Recital ansamblul " Kaynanalar" al Uniunii Democrate a Turcilor Tulcea
-Recital ansamblul " Narenler" al Uniunii Democrate a Tătarilor Tulcea
-Recital ansamblul tătărăsc " Kara Su" din Medgidia
-Proiecţie cinematografică


Duminică, 20 iulie 2009-"Seara grecească"
-Alocuţiuni
- Recital ansamblul "Elpis" al Comunităţii Elene din municipiul Tulcea
-Recital grupul grecesc "Trio Tora" din Galaţi
-Recital ansamblul "Doruleţul"
-Proiecţie cinematografică

Vă lansăm astfel invitaţia de a ne fi alături în Piaţa Civică a oraşului nostru, în săptămîna 20-26 iulie 2009, incepand cu orele 21.00, pentru seri multiculturale reprezentative minorităţilor etnice din municipiul Tulcea.

Thursday, July 16, 2009

Vacanţă

Libertate de minut, cu poze la minut în parcul de distracţii, cu plimbări infinit de multe şi gratuite în Casa groazei, cu oameni ce-ţi plac şi cu care poţi discuta, dar mai ales cu prieteni alături de care pur şi simplu te simţi bine şi nu mai contează multe e libertatea pe care ţi-o poţi permite şi care culmea te şi face fericit.
Malul mării şi apa rece cu valuri ce îţi dărâmă inhbiţiile, cu apusul plin de lumina perfectă pentru imortalizare te fac să vrei să trăieşti acolo mereu sau măcar... hai încă o lună, că tot e vară. E momentul ilogic pe care logic l-ai plănuit ca perfect şi iese total diferit, mai rău, ori mai bine, dar de care vei râde mai târziu. Clipele lungi în care blestemi faptul că acea cremă a rămas acasă şi că pielea ta nu ştie decât să se ardă, căldura ce te cuprinde apoi, nimic nu mai conteză atât cât contează faptul că secunda când te vei urca într-un microbuz plin şi cam murdar se apropie.
Trist sau nu, profiţi. Mulţumesc că sunteţi aici fetelor!

Monday, July 13, 2009

Nu doare dacă pun asta, aşa că, here you go. Una din poveştile care mi-au adus diploma pe care scrie "Locul I", la concursul Tinere Condeie.


Timpuri trecute



Intru apatică şi las uşa deschisă, de parcă n-aş avea uşă acasă. Îmi dau seama de cât de nesimţită sunt azi, dar nu mă obosesc să mă întorc ci doar merg înainte ca şi cum aş avea un scop sfânt. Laur mă zăreşte, îşi dă seama că e uşa deschisă şi spune cu un sarcasm care ar durea pe oricine doar pe mine nu, mai ales în astfel de momente:
-Oricum e prea cald aici.

Îi zâmbesc cu aceeaşi apatie cu care mă mişc şi mă aşez la una din mese, îmi scot pachetul de ţigări şi bricheta şi îi fac un semn cu mâna. Ştiu că mă înţelege fiindcă în ultimele câteva luni mi-am tot petrecut dimineţile aici. Nu că n-aş avea ce altceva să fac, dar casa nu-mi mai suna a cămin, Alex tocmai a plecat din apartament iar cei de la facultate tot ce ştiu e să predea şi să predea şi culmea, exact ceea ce am învăţat şi în liceu, aşa că nu mă mai deranjez să trec pe acolo. De cele mai multe ori o rog pe Alex să-mi aducă două-trei cursuri şi învăţ ce mai e nou.
Astfel am ajuns să-mi petrec fiecare "ivire de zori" în "casa" aceasta dulce şi lipicioasă, care nu mă mai lasă să plec, la propriu şi la figurat.
Îl privesc pe Laur cum îmi aşează cafeaua cu mult lapte pe masă puţin în dreapta mea, îi fac semn din ochi să se aşeze şi îmi aprind ţigara pe care am scos-o în urma cu două minute din pachetul făcut ferfeniţa în buzunarul blugilor mei vechi.
-Deschidem la douăsprezece, îmi zice el şi zâmbeşte cu înţeles. Se aşează alături de mine, îmi ia pachetul din faţă şi îl aruncă până aproape de bar. Îi ştiu deja schema aşa că nu mă mai ridic să-mi iau pachetul şi doar îi privesc colţurile gurii care se ridică şi care parcă aşteaptă să fac un gest care să le mulţumească şi mai mult. I-am prins ironia.
-Mâine ştii că e cântare, nu? vorbesc şi eu în sfarşit, trăgând câte un fum între cuvinte. Ştiu că asta îl enervează de obicei pe Laur, dar de data asta pare calm aşa că îl las să continue el discuţia. Nu e în momentul lui, iar asta înseamnă că dacă spune ceva, are să fie bine, altfel nu are rost să mă bag aiurea.
Îmi ia cafeaua care stă de câteva minute bune suspendată în mâna mea, fără să se mişte decât la stânga şi la dreapta de la tremuratul mâinilor mele. Soarbe paşnic din ea de câteva ori, se ridică, se aşează turceşte pe banchetă şi nu-şi ridică privirea.
-Nu lucrez aici, şi începe să râdă.
De data asta râd şi eu, ceea ce-l miră de obicei. Asta îl face să-şi schimbe puţin atitudinea şi pare sigur că o să obţină ajutorul meu.
-Ştii... trebuie să merg să plătesc ceva azi şi e urgent. Dar nu pot să las barul deschis fără nimeni aici. Şi nici nu am voie să-l închid. Poţi să mă ajuţi cu ceva?
-Azi chiar sperai să vin şi nu mai m-ai înjurat. Spune.
În câteva minute a plecat şi am rămas singură, depănând amintiri fără să vreau, în locul "tinereţilor mele". Sunt în anul trei de facultate şi profesorii par prostiţi. Predau ce am învăţat deja, în liceu ori tot în facultate, şi asta se întâmplă de obicei în primul an, dar încerc să-i ignor. Şi aşa viaţa mea a luat un alt sens în ultima vreme. Alexandra, colega mea de "camera", s-a decis să se mute cu prietenul ei din ultima vreme deşi mi-a declarat de multe ori că nu crede că relaţia lor v-a mai dura multă vreme. O iubeam în felul meu platonic fiindcă mă scosese puţin din starea aceea de adolescentă stupidă când o cunoscusem prima oară în clasa a zecea. Zic prima oară fiindcă am cunoscut-o şi a doua oară, şi i-am mulţumit. De atunci a rămas în viaţa mea şi m-a ajutat cum a putut ea mai mult, iar la facultate ne-am mutat împreună, deşi amândouă locuiam în Bucureşti. Un apartament, de "fiţe", cumpărat prin cooperarea ambilor părţi, şi părinţii mei şi ai ei, aşa că ne aparţinea în mod egal, fără să ne facem vreo problemă. Dar ea acum stă la al ei Marius şi în curând cred că vor zice că se vor căsători. O să treacă şi asta... Nici acasă nu-mi merge bine. Stilul acela de cămin perfect eşuează, acum după mulţi ani de zile şi deşi prevedeam asta, tot nu-mi vine să cred. Fratele meu, Alex (ciudată coincidenţă), un om normal pentru mine, după ce m-a trezit Alexandra la realitate, m-a ajutat să mă lupt cu societatea şi azi am ajuns unde sunt, un oarece nume în societate, dar am cam renunţat să lupt. Renunţ fiindcă tocmai acest Alex fuge de responsabilitatea unei familii, şi deşi sunt geloasă pe iubita lui, îi doresc să reuşească să-l prindă în gheare. Părinţii mei îl blamează şi nu încearcă să-l ajute în vreun fel. Încă sper că o să-şi vadă şi ei greşelile.
Acest loc, "bar", a fost locul unde mi-am făcut primii prieteni, iubiţi dacă vreţi să-i numiţi, locul unde am exagerat prima dată cu băutura, locul unde mi-am făcut cei mai mulţi prieteni din adolescenţă şi locul unde mă întâlnesc cu ei ori de câte ori îmi doresc să revin în acea atmosferă. Oamenii cei mai grozavi ai vieţii mele mă salută acolo şi mă privesc ca pe unul de-al lor, fiindcă pe stradă lumea e prea rea ca să ne privească cu ochi calzi, ca pe nişte prieteni, lumea e prea rea şi încearcă să ne dărâme doar fiindcă suntem prieteni, ca şi cum am fi făcut vreunul ceva. Nu i-am mai văzut de câteva luni fiindcă viaţa lor decurge normal, iar ei acum încearcă să-şi facă viitorul mai simplu, cel puţin în aparenţă. Îmi aduc aminte când stăteam la acea masă unde stau şi acum şi când îmi beam berea într-un minut şi ceream o a doua, de fiecare dată a doua, ca şi cum nu băusem alte trei înainte. Râdeam, spuneam glume, inventam tot felul de lucruri, scriam în jurnalul "găştii", astfel ne veseleam noi. Jurnalul a rămas la mine şi mă risc de o greşeală gramaticală, dar să zicem că era doar unul, deşi am completat destule caiete. Certuri, bătăi, am avut parte de toate, atât eu cât şi ceilalţi, dar nu ne-a părut rău decât imediat după. Ne simţeam ca pe nişte greşeli, dar apoi regretam doar greşeala de a regreta ce s-a întâmplat. Tot ce am facut ne-a adus şi bune şi rele, dar relele puteau fi oricum, pe când bunele mai puţin.
Cei mai buni prieteni ai mei, care au plâns şi au râs odată cu mine s-au sprijinit de acele mese şi de acele ziduri azi puţin cam reci. Zgâriam mesele cu numele noastre, cu inimioare de adolescenţi şi vărsam lacrimi amare asupra lor când ne simţeam trădati şi alteori le sărutam când păream să fim în rai.
Alături de ei am urcat trepte multe şi le-am coborât, iar dacă eram mai jos decât ei mă ridicau cu preţul căderii lor şi la fel am făcut şi eu. Ne-am apărat unii pe alţii, am jucat aceleaşi jocuri şi am cântat aceleaşi cântece. Am dansat pe toate melodiile care ne cădeau în cale uneori şi alte ori eram posomorâţi tare.
Acum tot ce îmi aminteşte de acele zile e că locul nu mă lăsa să plec, la propriu şi la figurat. Hanoracul meu se lipeşte de masă, după atâtea beri şi sucuri vărsate peste iar faptul că atmosferele trecutului pot reveni mă face să revin de fiecare dată.
Îmi termin şi a treia ţigară, îmi dau seama după scrumieră şi după cerculeţele din masă. Nici nu ştiu când m-am ridicat să-mi culeg pachetul, dar văd că am şi un suc de portocale roşii în faţa mea. Beau şi ultima gură din sticlă şi mai aprind o ţigară. Încerc să caut pe masă unul din numele scrijelite de noi şi îmi găsesc numele, scris cu o caligrafie cam neîndemânatică, deci clar nu a mea. Obişnuiam să desenez destul de frumos şi parcă nu-mi aduc aminte să fi scris vreodată atât de urât. Dar îmi aduc aminte când unul dintre prietenii mei se prostea. Ah da! Cristin... şi nu mi-a terminat numele, nu fiindcă n-ar fi putut ci fiindcă n-a vrut. Era singurul care-mi zicea asa şi care ştia cât mă enervam când mă striga astfel. Ah tu, George.
Mă ridic de la masă: a intrat cineva. Sper că e Laur fiindcă nu am chef să deschid eu azi. Mă uit la ceas şi încă nu e ora de deschidere. Sunt surprinsă că cineva în afara mea vine aşa de devreme. Oare Laur aşteaptă pe cineva? E clar un cunoscut, fiindcă lasă uşa deschisă şi îşi lasă geaca în anticameră. Intră... Îmi zâmbeşte ca unui vechi cunoscut şi abia dacă îmi dau seama cine e. Şi-a schimbat freza, şi-a scos cerceii din urechi şi are verighetă la mână. A trecut mult timp. Mă trezesc şi îi spun vechea glumă, pe care Laur o spunea încă de când începuse să lucreze aici, în urmă cu 6 ani. Ştiu că o va înţelege şi chiar o înţelege. Îmi zâmbeşte tâmp, aşa cum făcea pe vremuri şi mă îmbrăţişează.
-Deschidem la douăsprezece...

“Credendo Vides!”


Mhm, miezul de adevăr se poate citi uşor, chit că e un adevărat miez sau nu. Cei ce mă cunosc, mă pot recunoaşte pe mine şi elementele acelea din viaţa mea şi a lor. Pentru Ana(Sushena), fiindcă m-a inspirat. Mulţumesc, draga mea >:D<.

Thursday, July 2, 2009

Reconnect

Planuiam să revin. Nu ştiu când, dar am lipsit o perioadă din tot ce înseamnă scris fiindcă simplu, mintea mea nu funcţioneză pe frecvenţa asta. Două luni înseamnă mult. Îndeajuns de mult.
Cum revin? Habar nu am, dar nici că mă interesează. Cred că termin toată treaba asta cu broşura şi apoi o să încerc să termin măcar o parte din ce am început.

Nici măcar nu ştiu la ce mi-a stat mintea toate zilele astea cât am lipsit, însă ştiu că am luat locul I la proza narativă cu trei poveşti de-ale mele şi locul IV la poezie, la Tinere Condeie. O parte din poezii le-am scris cam în perioada dinainte de a trimite creaţiile, însă proza nu. Şi totuşi pare a fi punctul meu forte. Îmi voi reveni eu. Elena-Alina nu stă prea mult departe de ceea ce-i place. Nu poate.


O parte din activitatea mea a constat în fotografie.. eu am încercat să am ale mele, dar încă învăţ, aşa că între timp voi promova un prieten de-al meu. Cam tot ce a făcut el mi-a plăcut şi până acum a fost cam singurul dornic să-mi împărtăşească din cunoştinţele lui şi îi mulţumesc pentru asta.

Pe lângă asta, sper să-mi intru cât de repede în ritm. Welcome me back...