One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Tuesday, March 10, 2009

N-am vrut să scriu despre primăvară. A venit, ştiu, dar cu toţii putem răsuci fila de calendar şi să vedem că e luna Martie şi dacă am trecut măcar prin primii ani de viaţă, mai ştim că este şi prima lună din primăvara calendaristică. Dar scriu acum, când sufletul îmi este apăsat, ca şi mintea de altfel, de atâtea. Am multe de făcut în doar o săptămână şi nu ştiu cât de pregătită sunt să le înfrunt pe toate, dar uşor uşor se duc toate, se rezolvă şi se duce şi săptămâna. Poate că aş fi fost mai fericită în alte condiţii, dar mă mulţumesc şi cu atât. Ce pot face?
Am şi zis la începutul anului că sper că anul acesta va fi mai bine, căci vreau să cred că merit mai mult şi faţă de anul anterior nu sunt multe de primit ca să fie mai bine. În special vizavi de sfârşitul anului...
Dar asta e altă poveste. De ce scriu acum? Nu ştiu de ce, dar şi mai grav, nu ştiu nici măcar despre ce. Ah, poate să povestesc ce am mai făcut. Ei bine, nimic prea mult, nimic prea puţin, am încercat, am plâns [da, în sfârşit], am râs şi acum mă stresez.
Vroiam să scriu încă de când am cunoscut-o, însă am aşteptat să văd cum decurg lucrurile. Cum poate un copil să-ţi intre cu o viteză atât de uimitoare în suflet şi să refuze să iasă, chiar de ai ruga-o, chiar de ai forţa-o? Dar nici n-o rog şi nici n-o forţez, căci mi-e dragă şi fac tot ce pot ca să stau alături de persoana care într-o săptămână jumate m-a făcut să râd mai mult decât am râs în tot acest am până acum, care m-a făcut să sper, chiar şi când nu mai aveam ce spera, când totul s-a distrus în faţa ochilor mei şi puteam atinge ca să fiu sigură că aşa e. Să zic că o ador? E adevărat, dar parcă nu e asta sau cel puţin nu doar asta. Întradevăr aveam nevoie de o prietenă ca ea, de o prietenă... Dar puteam să mă agăţ de orice cunoscut care mă ajută în momentele mele critice, însă am ales-o involuntar pe ea şi după doar o seară simţeam că o cunosc de ani de zile. Ce-mi place la ea? Nici nu ştiu să zic exact, nici nu m-am gândit şi nici nu mă gândesc, fiindcă simplu îmi place. Şoricelul din mine se trezeşte şi vrea să o ronţăie încet încet până o cunoaşte prea bine şi să o ţină acolo, cu el, de fericire, de cât de dulce e. Prin bine sau rău am trecut amândouă şi deşi a trecut doar o săptămână jumate, am trecut prin amândouă.
Viviana, îţi mulţumesc din suflet că exişti!
Apoi vii tu, cel ce îmi inunzi mintea cu fiecare strop de zâmbet, nu mă pot opri să te visez în ziua colorată, nu pot opri acele cristale ce se lasă pradă gravitaţiei mele ciudate. Le-am aşteptat şi într-un fel mă bucur că sunt aici, dar mai vreau să fi şi tu aici, să te privesc şi atât. Doamne, încă îmi simt trupul tremurând ca şi cum ar fi aici acel moment. Nici nu ştiu sigur dacă ceea ce simt se poate rezuma la "Te iubesc", dar sunt aproape. Şi ştiu cât voi putea să te iubesc în acest fel, hrănindu-mă cu pure vise şi mai ştiu că vor mai curge multe lacrimi, dar îţi mulţumesc că m-ai făcut să simt!

Acum, că am scris, mi-aş dori să plec pe tărâmul viselor în miez de zi şi sper să le pot face colorate, nu alb şi negru cum îmi este în esenţă realitatea.

7 comments:

Anonymous said...

``Şoricelul din mine se trezeşte şi vrea să o ronţăie încet încet`
.. teribil de frumos
asa ca la schimb cativa fulgi de nea pe nasul de sub/langa papadie

.. ninge de poveste
ninge de poveste.. poveste de început.poveşti încheiate.la gura sobei copilăriei amintiri vii cartofi copţi pâine prăjită şi dovleac.. vânt şuierat la geam în limbi elfice.hornuri respirând fum peste acoperişuri albe încărcate.. lumi mişcate sub lentila de gheaţă de pe nasul bunei şi negativele fixate în tâmpla partenerilor de ţintar aşezaţi în moţul patului.cavalerii seminţelor de dovleac şi miezului de nucă.. ninge frumos.. priveşte fereastra ta!

Soricica said...

Voi privi :)

Anonymous said...

..ninge iar.ninge iar.. bine.mi pare.in gradina am o floare.. hai la sanius.ia caciula si manusi

Soricica said...

That's mean! :))

Anonymous said...

nu cred asta. e o floare de gheata in diadema zanei albe de sub acoperisul selenei
e de partea nevazuta desigur, amestecata printre stele cazatoare cu luceferi mii si vii
randuri de aripi batute in geamul fara toc si cu secunda rupta si sarutata spre norii suri cu ploaie de soc si de papadii inaltate in joc
e dintr-un basm.de.a fost odata.a mai fi..

useenow?

ganddesoricel said...

Imaginea aceea cu soricelul a fost sublima, esti o mare artista a cuvintelor, Aly. M-am bucurat sa vad spre sfarsitul postului acea doza de optimism, asa te vreau. Chiar daca nu m-ai crezut cand am spus prima data, ai un zambet frumos tare si merita sa-l afisezi cat mai des!

Soricica said...

Iti multumesc din suflet, Nezumi! Pentru tot, si pentru partea cu acele cuvinte, dar si pentru faptul ca mi-ai laudat zambetul, inca odata! >:D<