One day

They said she shouldn't be happy when they saw her sparkling eyes and so they dragged her back to whatever was before. Before what? No one ever knows, but there's always a "before" and never an "after"..

Clasicul e destin. Ineditul e noroc. Împreună sunt viaţă.

Monday, February 9, 2009

Şi voi rămâne o amintire

Şi de-aş mai crede cuvintele amestecate cu gândurile unuia, năpădit de propria-i soartă ca şi cum amintirile ar veni din viitor, de ce aş mai visa atunci? Rămân un copil plăpând în faţa lor, a acelor cuvinte de legătură ce-mi blochează încheieturile, unde de un copac, şi nici măcar buzele nu-şi mai au pemisiunea de a se mişca fără ca măcar din gâtlejul meu să iasă vreun sunet. Acelaşi copil scuturat de toţi prin voinţă, rămân şi în faţa marilor idei, când geniile vor ieşi şi vor crede că sunt pavaj.
În urma mea au fost şi alţii, mai slabi ca mine sau mai puternici doar în vorbă, n-au ştiut să fie acizi prin cuvintele rostite şi-au fost legaţi la fel ca mine, fără să fi aşteptat aşa răsplată. De ce-am mai visat că vom ajunge mari când nu suntem lăsaţi nici să vorbim, căci libertate noi avem? Şi de ce-am mai vrea şi-acum să ne vedem viitorul, ca-ntro amintire să ne fie doar permis, un film de nestemate al nostru fu prezis şi am căzut curioşi să vedem doar încheierea, căci începutul e prea aproape şi nu e mult de aşteptat.
Rămân să construiesc oricui, o cărămidă în fundaţie, copil ce vei veni, te rog să mai întarzii!

2 comments:

nezumichaan said...

Dar nu vei fi doar o amintire pentru cei ce te iubesc, pentru cei carora le-ai luminat viata cu un zambet dulce cum numai tu ai. Nu poti fi mare pentru toti din jur, dar poti fi mare, curajoasa, puternica si libera pentru tine, caci asta conteaza cel mai mult.

Anonymous said...

m.ai visat vreodată l.. ai adormit cu mine pe buze.. ai trezit cu mine la sânul tău.. ai căutat sărutului nume trecut şi muze.. noaptea mă porţi pe alei cu frunze de toamnă ruginii la capătul uitării cât mai adie şoapte apoi nu mai ştiu nici păşi nici zbura şi nici ce caut în ploaie ud

.. mă porţi pe alei cu frunze de toamnă ruginii la capătul uitării cât mai adie şoapte apoi nu mai ştiu nici păşi nici zbura şi nici ce caut în ploaie ud fără nume şi gânduri cu ochiul plecat sub pleoapa.. la drumul căruia i.ar fi lacrimat paşii numaraţi cu sărut întoarcerea în alesele văi sângerii ale plângerii
buza gusta vântul sub lancea slenei şi deschis.. ochiul căuta rătăcirilor pas
în tamplă zvâcneşte aripa unor bucăţi de vis sub secunde reci.. pe umăr aşează arcul încordat în aşteptarea prăzii şi foamea sfâşie măruntaiele
şi ales peste toate durerile din toată culoarea nopţii fermecate în toată întinderea din pânza unui călător cu o mie unu penele şi ani adulmeca steaua ce taie înaltul şi stinge incaş